Trenul fricii
Dezmiardă-ți simțul în alcooluri tari
Când trenul fricii te gonește-n noapte,
Întreabă-n șoaptă brazii seculari,
Ți-or spune ei că nu există moarte,
Așază-ți fruntea peste munții reci,
Să-învolburi norii sus pe cer senin,
Pe cei ce-s duși – cu gândul să-i petreci,
Și spune tu să mai aducă vin,
Iar dacă iarna a intrat în vrie,
Iar dacă iarba vrea să încolțească,
Vei ști că spicul ți se-închină ție,
Vei ști că viața vrea să te-înflorească.
(Andrei Pospai)
