Visul cu sâmburi
Mi-am revăzut bunicii,
departe, departe, departe
la capătul vremii tăcute.
Ca sâmburi dospiți în pântec flămând de lumină,
în dor ahtiat de miresme,
sub talpa aducerii aminte.
Dragii de ei – germeni blajini căzuți în strâmtoarea liniștii crude.
Bunici din vrejuri eterne de soare,
de lună,
de cuget, de crivăț,
de dor.
Ce vis cu sâmburi!
Ca teama căderii înapoi…
Video: Incredibila tinerețe a lui Brâncuși
Video: Ce s-a descoperit la autopsia creierului lui Eminescu?
Video: Destinul crud al fraților și surorilor lui Mihai Eminescu
Video: Povestea Veronicăi Micle, poeta care s-a stins de dor la 50 de zile de la moartea lui Mihai Eminescu
Video: Cum și-a distrus viața Alexandru Macedonski cu o epigramă în șase versuri
Video: Balada Miorița, capodopera lui Alecsandri? Cea mai mare controversă din literatura română
Video: Ce s-a descoperit la autopsia creierului lui Eminescu?
Video: Destinul crud al fraților și surorilor lui Mihai Eminescu
Video: Povestea Veronicăi Micle, poeta care s-a stins de dor la 50 de zile de la moartea lui Mihai Eminescu
Video: Cum și-a distrus viața Alexandru Macedonski cu o epigramă în șase versuri
Video: Balada Miorița, capodopera lui Alecsandri? Cea mai mare controversă din literatura română
Mi-am regăsit bunicii!
În miezul nopților amorfe,
călcâiul crâncen al conștiinței
zdrobește sâmburi vii.
(Raluca Vițu)
