— Vezi toate poveștile din „Lumea scriitorilor” —
Că lui Caragiale îi plăceau femeile, vinul și viața boemă, este de notorietate. Trecem peste episoadele lui amoroase, inclusiv peste cel legat de… consolarea Veronicăi Micle (după moartea lui Mihai Eminescu), dar poposim doar câteva rânduri asupra relației cu marea actriță Amelia Weiner, nimeni alta decât soția lui Constantin Nottara, care a devenit celebră printr-o replică deja consacrată.
Constantin Nottara era plecat în turneu, iar soţia rămăsese acasă. Urma să se întoarcă vineri seara, după ce jucau la Ploieşti. Pentru că spectacolul s-a anulat, actorul s-a întors cu o zi mai devreme, fără să anunţe. Ajuns acasă, a rămas consternat de imaginea desfățurată în fața ochilor. Caragiale, în halatul şi papucii de casă ai actorului, stătea “tête-a-tête” pe sofa cu frumoasa și planturoasa Amelia. S-a apropiat de cei doi fără să fie văzut, şi, după o pauză, i-a zis lui Caragiale: “Am înţeles să-mi iei nevasta, dar şi halatul şi papucii?”.
Pasiunea vieții lui s-a consumat însă, meteoric, în relația cu fiica marelui dramaturg Barbu Ștefănescu Delavrancea (care a fost și avocat și care l-a apărat în procesul cu nuvela Năpasta, când a fost acuzat de plagiat): Cella.
Cella Delavrancea a trăit 104 ani. L-a uimit pe Caragiale cu talentul său şi i-a furat inima când ea avea doar 25 de ani, iar el 60. A fost marea iubire a lui Nae Ionescu (cel cu teoria chibritului), căruia i-a închis ochii pe patul de moarte. L-a cunoscut pe Brâncuşi şi a cântat cu George Enescu, Caragiale a găzduit-o în casa lui, la Berlin şi o alinta Aghiuţă.
Video: Ce s-a descoperit la autopsia creierului lui Eminescu?
Video: Destinul crud al fraților și surorilor lui Mihai Eminescu
Video: Povestea Veronicăi Micle, poeta care s-a stins de dor la 50 de zile de la moartea lui Mihai Eminescu
Video: Cum și-a distrus viața Alexandru Macedonski cu o epigramă în șase versuri
Video: Balada Miorița, capodopera lui Alecsandri? Cea mai mare controversă din literatura română
„Mergeam cu el şi cu doamna Caragiale, cu fiul şi fiica lor, la concertele simfonice de la Berlin. – îşi aminteşte Cella Delavrancea – Mi-aduc aminte cum ne-au podidit lacrimile pe câteșicinci deodată la o modulaţie din Simfonia a V-a. O doamnă lângă mine a întrebat mirată. «De ce plângeţi cu toţii deodată?»”.
Dar s-o lăsăm pe Cella să povestească!
„Destinul m-a făcut să-l cunosc. Este un ins colosal (n.n. – Caragiale) – abordează totul cu aceeaşi perfecţiune – în filosofie, muzică, artă dramatică. N-am cuvinte să-ţi exprim căutarea, stupefacţia, gravitatea admiraţiei mele în faţa unei inteligenţe ca a sa. Nu-l văzusem decât acasă (la București) iar eu nu deveneam activă decât la pian, făcîndu-i plăcere, dar în aceste zile petrecute la el într-un apartament înecat în covoare turceşti, am putut să-l cunosc şi să-l binecuvântez. Destinul m-a făcut să-l cunosc atât de intim”.
Cella Delavrancea
„În ultimul an de viaţă am stat două luni la el. Era concentrat în gândul unei noi creaţii. Se plimba prin casă, fuma necontenit. Nota un cuvânt, ştergea un rând întreg, şi dacă nu reuşea să exprime ce vroia, venea la noi. «Hai, Aghiuţă, cântă-mi din Beethoven». În muzică îşi găsea destindere. Nimic nu prevestea că-şi trăia ultimele zile. Ne ţinea cuvântări despre literatură şi muzică cu talent de critic rafinat.”
Cella Delavrancea – “Dintr-un secol de viaţă”
— Vezi toate poveștile din „Lumea scriitorilor” —
