(EL și EA la masă, în restaurant)
EA (clipind des): Și chiar crezi că am talent, sau zici doar așa, să mă cucerești?
EL (gesticulând): Tu ai altceva… Ai ceea ce se numește CHEMARE… Ești hărăzită să ne încânți cu poemele tale…
EA: Ești sigur? Mama mi-a zis să-mi caut pe la vreo croitorie ceva de muncă după ce mi-a citit volumul… Cică fac multe dez… des…
EL: … dezacorduri! Ce vrei, dragă, invidia!
EA (extaziată): Da! Atunci, citește o poezie de-a mea, așa cum știi tu, cu intonație!
EL (oripilat): Nuuu, să nu stricăm momentul… Pardon! Zic, nu e momentul …
EA (se alintă): Ba da, dacă mă iubești… Haide… (îi împinge manuscrisul)
EL (îi împinge manuscrisul înapoi): Dragă, e prea multă lume aici! Stai întâi să facem o lansare cum se cuvine…
EA: Da, iubitule, să chemăm multă lume! M-ai zis că știi atâția oameni importanți… Pe cine inviți, ia spune-mi tu…
EL (scărpinându-și ceafa): Păi… pe Ana Blandiana!
EA: Daaa??
EL: Da! Ana Blandiana o întâlnește pe noua Ana Blandiana, adică pe tine. Parcă văd titlurile: “Ana Blandiana predă ștafeta”.
EA (bate fericită din palme): Crezi că o să vrea? EL: Sigur, iubito, poezia ta e coborâtă din ceruri!
EA: Ce drăguț ești! Și cine mai vine la lansare?
EL (descumpănit): Cum, cine… Păi… Andrei Pleșu!
EA (se gândește o clipă): Trebuie să avem și multă mâncare dacă vine Pleșu! Și mai cine?
EL: Și Manolescu, desigur!
EA: Ăla care l-a împușcat pe Ceaușescu?
EL: Nu, dragă, ăla era Gelu Voican Voiculescu…
EA: Cheamă-l și pe el! El de ce nu vine?
EL: Dragă, l-am sunat, a spus că e ocupat anul ăsta!
EA (îmbufnată): Ce nesimțit! Ok, dar numai atâția invitați? Eu visam la altceva, iubitule…
EL (descumpănit): Dragă… dar… nu ți-am zis tot! Nu ți-am spus care e surpriza!
EA: Surpriza??
EL: Da, surpriza! Cine crezi tu că o să apară în timpul lansării, în salturi de felină?
EA (bătând din palme): Cine, cine?
EL: Ghici! Începe cu Nadia și se termină cu…
EA: Comăneci???
EL: Exact! Uite, nu trebuia să-și spun, dar a pregătit un exercițiu special pentru tine!
EA: De sol sau de bârnă?
EL: De bârnă, dragă! O să sară pe masă, chiar în fața invitaților!
EA: Vai, iubitule, abia aștept, o să fie și mai frumos ca la nunta noastră ! EL (tușind sec când auzi de nuntă): Da, dragă, mai frumos ca la nuntă și mai animat ca la înmormântare. Va fi extraordinar!
EA: Cu ce mă îmbrac? Îmi trebuie o ținută deosebită, ceva smart casual… Îmi trebuie ceva… O rochie… (întorcându-se spre el cu un zâmbet larg pe față) Îmi trebuie cardul tau, puiuț!
EL (prefăcându-se că răspunde alertat la telefon – deși acesta nu sunase): Alo!? Da, să trăiți domn’ director! Cum??? Nu se poate! Cum s-a… Incredibil!!! Bine, bine, înțeleg. Vin. Vin acum.
EA (privindu-l fix cu ochii cât cepele): Ce s-a întâmplat?
EL (ridicându-se să plece): De la editură, dragă. S-a dus Pleșu acolo și vrea numaidecât manuscrisul tău, pentru că mâine pleacă în concediu în Mexic și nu-l mai prindem până la iarnă. Fug încolo!
EA: Nu se poate! Fugi, du-te! Lasă-mi cardul…
EL: Dragă, n-avem timp de rochii! Pleșu se mișcă repede. Cum pune mâna pe o carte, cum o și trimite în librarii. Deci, lansarea va fi diseară. Hai, du-te să pregătești niște sandvișuri acasă pentru petrecere… Vezi, să nu pui pâine, că Pleșu e la regim! Hai, am fugit!
(Raluca Vițu/Andrei Pospai)
