În viața cotidiană, expresia are sensul de stare de ignoranță crasă, de incultură. De fapt, a face tabula rasa înseamnă a șterge tot, a renunța la anumite păreri, idei, pentru a adopta altele. [< lat. tabula rasa – masă ștearsă].
Ca să descâlcim proveniența și sensul inițial, mergem volens-nolens la empirism, respectiv la filosoful Locke (a cărui doctrină mi-a plăcut dintotdeauna), care, pentru a caracteriza starea inițială a psihicului copilului, afirma că omul nu are nici un fel de idei sau principii înnăscute.
Originea expresiei ne duce însă tocmai la Aristotel care reia o imagine a lui Platon și caracterizează psihicul înaintea unui act de cunoaștere.
Consacrarea expresiei s-a produs mai târziu prin dialogul dintre Locke și Leibniz în legătură cu ideile înnăscute; s-a dezvoltat teoria conform căreia, la naștere, mintea este o tabula rasa, în așteptarea ideilor care provin din experiență (în Nouveaux essais).
