«Credo-ul zilelor noastre nu mai începe cu conștientul „cred”, nici cu scepticul „nu cred”, ci cu scepticul ” vreau să cred”», spunea Lucian Blaga în „Pietre pentru templul meu”.
Eu aș elimina verbul „cred” din toate discursurile politice, pentru că tinde să-și dilueze conotația biblică în aberații patriotarde, mai ales când e vorba de viitorul națiunii.
În ceea ce privește forma negativă (nu cred), respingerea mea este netă, pentru că verbul conține, măcar embrionar, o doză de ostilitate sau de înverșunare ostentativă.
Referitor la scepticul „vreau să cred”, subtila nuanță de dubitativ nu poate fi eliminată decit printr-o demonstrație palpabilă și convingătoare care să se muleze pe ideile si trăirile mele.
Ca să fiu sincer, ramân tot in zona scepticismului, dar cu o a patra variantă: nici nu stiu ce să mai cred. Și are o directa referire la evolutia evenimentelor din politică și la viitorul țării.
Video: Ce s-a descoperit la autopsia creierului lui Eminescu?
Video: Destinul crud al fraților și surorilor lui Mihai Eminescu
Video: Povestea Veronicăi Micle, poeta care s-a stins de dor la 50 de zile de la moartea lui Mihai Eminescu
Video: Cum și-a distrus viața Alexandru Macedonski cu o epigramă în șase versuri
Video: Balada Miorița, capodopera lui Alecsandri? Cea mai mare controversă din literatura română
