Categorii
Una pe zi

Masca îl face pe om

Masca îl face pe om

2020, an mascat. Ne ferim de un ucigaș imposibil de văzut cu ochiul liber, purtând, în orice loc se mai află și alți oameni, măști medicinale. Le purtăm noi toți, pe tot globul, în mod regulamentar, cât să ne acopere nasul și gura. Le ținem ca pe un accesoriu vestimentar cu puteri de protecție împotriva unui virus care pune zilnic punct unui număr covârșitor de vieți. A fost, se pare, nevoie de o nouă molimă pentru a ne reaminti că fără mască n-am mai putea respira, n-am mai exista. Așa ne naștem noi, costumul omenesc vine la pachet cu o serie de măști reprezentative firii pământene.

Acoperământ al scânteii ființei raționale, masca ne-a ajutat din cele mai vechi timpuri să știm cum se văd – și nu doar cum se simt – tresăririle specifice omului: bucuria, tristețea, iubirea, mânia, euforia, mâhnirea, dezamăgirea, uimirea, durerea, speranța.

Suntem un cumul de măști vii ce se mulează perfect pe caracterul fiecăruia dintre noi pentru a ne putea manifesta dincolo de sclipirea ochilor. Nu degeaba cuvântul “persona” se traducea în antichitate prin “mască”. Cuvântul a derivat din grecescul „prosopon”, s-a tradus prin „față” sau „mască” și era asociat cu teatrul grec unde actorii purtau măști pentru a le arăta spectatorilor caracterul și starea lor emoțională.

„Prosopon” este forma în care apare ipostaza unei existențe, reprezintă realitatea naturii unui individ cu puterile și caracteristicile sale. Avem nevoie de măști pentru a ne feri conturul spiritului de alterările factorilor externi, a tuturor mărunțișurilor neinsuflețite sau rău-însuflețite care tânjesc după un fir de aer curat omenesc.

Și, în plus, în cazul speciei din care facem parte, aduce ghinion să ne vedem unii altora sufletele fără acoperământ. Acest lucru provoacă iritații cerebrale agabaritice, greu de dus pe cele două picioare care ne-au mai rămas.

Așadar, nu vă fie frică de măști, ci de ce nu veți putea fi fără ele. Purtați cu mândrie masca, indiferent de model, materialul din care e făcută sau de tipologia emoțională din care face parte.

E singurul mod de a fi.

(Raluca Vițu)


Povești, basme și povestiri pentru copiiCele mai frumoase poezii de iarnă
Cele mai frumoase poezii de toamnă
Etimologie, origine, sens. 104 expresii și cuvinte explicate pe înțelesul tuturor (cu… umor)
Lumea scriitorilor. Povești, drame, iubiri, trădări în literatura română și nu numai

Poezie română clasică

Mihai
Eminescu
George
Coșbuc
Lucian
Blaga
George
Topîrceanu
Octavian
Goga
George
Bacovia
Tudor
Arghezi
Vasile
Alecsandri
Alexandru
Macedonski
Ion Luca
Caragiale
Cincinat
Pavelescu
Alexandru A. Philippide
Nichita
Stănescu
Ion
Minulescu
Marin
Sorescu
Magda
Isanos
Nicolae
Labiș
Anton
Pann
Adrian
Păunescu
Geo
Dumitrescu
Grigore
Vieru
Ion
Barbu
Otilia
Cazimir
Păstorel
Teodoreanu
Ion
Pillat
Alexandru
Vlahuță
Ștefan
Augustin Doinaș
Ana
Blandiana
Camil
Petrescu
Dimitrie
Bolintineanu
Proverbe romanesti explicatepoezii-de-andrei-pospai
Proverbe românești explicatePoezii de Andrei Pospai
Cele mai frumoase poezii
pentru copii
Cele mai frumoase poezii dedicate mamei