
Face parte din volumul „Ultimele sonete închipuite ale lui Shakespeare în traducere imaginară de Vasile Voiculescu”. La Voiculescu, rolul iubirii este de a transforma suferința în bucurie, iar păcatul în inocență. În sonetele sale, el găsește cele mai frumoase dedfiniții ale dragostei, atât ca expresie a sufletului, cât și a trupului.
Sonetul CCIII
Ne-nvăluie misterul unei iubiri de zei
Ce şi-au ales sălaşul în lumea trecătoare;
Ciclopeene ziduri de dragoste-nfipsei
În carnea ta uitucă şi alunecătoare…
S-a năruit iubirea, de lut la temelie;
Nici patimile – stâlpii – n-au mai rămas… Stăm sterpi…
Ne ocolesc cu grijă amici, vrăjmaşi: se ştie,
Ruinele de temple-s cuibare mari de şerpi.
Ei şuieră din găuri? E inima mea prinsă
– Stafie-a nemuririi când tainici zei eram –
Ea s-a păstrat acolo, chiar sub moloz, nestinsă,
Un ciob, dar arde-n colţul de unde te adoram…
Tu te-ai întors în slava vârtejului lumesc:
Păcatul fericirii eu singur ispăşesc.
Video: Ce s-a descoperit la autopsia creierului lui Eminescu?
Video: Destinul crud al fraților și surorilor lui Mihai Eminescu
Video: Povestea Veronicăi Micle, poeta care s-a stins de dor la 50 de zile de la moartea lui Mihai Eminescu
Video: Cum și-a distrus viața Alexandru Macedonski cu o epigramă în șase versuri
Video: Balada Miorița, capodopera lui Alecsandri? Cea mai mare controversă din literatura română
3 răspunsuri la “Ne-nvăluie misterul unei iubiri de zei (Vasile Voiculescu)”
[…] (Vasile Voiculescu) […]
[…] e doar o poezie, e un moment de respiro pe care Vasile Voiculescu îl închină limbii române și forței sale de […]
[…] (Vasile Voiculescu) […]