Un pescăruș s-a aruncat de la etaj
Fără să lase vreun bilet femelei.
„Nu te cred în stare”, i-ar fi zis ea,
Dar nimeni nu îi poate confirma reacția.
Vecinii s-au jurat că era
Sătul de atâta miez de pâine,
Că ar fi jinduit la coaste de porc,
În timp ce legistul a constatat cu regret decesul,
Apoi a plecat la o nuntă,
Căci o verișoară de-a doua
Se mărita cu un verișor de-al treilea.
Psihologul poliției,
Venit în grabă de la parastasul unei mătuși
De la care aștepta o moștenire,
A concluzionat, spre nemulțumirea localncilor,
Că biata pasăre a decedat din lipsă de orizont.
Dar un copil i-a desenat conturul pe trotuar
Și toți au fost mulțumiți.
Și de atunci au trăit,
Și vor tot trăi,
Până la adânci bătrâneți.
(Andrei Pospai)
