
Un poem de excepție de la George Țărnea, cântat magistral de Ștefan Hrușcă.
Fostele iubiri
Ningea cu flori de iasomii
Și încă mai eram copii
Când ne-a lovit sub cer deschis un fel de moarte
Și-am tot căzut din vis in vis
Până la marele abis
Unde nici gândul nu e-n stare să te poarte
Si-n clipa aceea se năștea
Din jocul nostru prima stea
Înlănțuindu-ne cu dor până departe
Copii uitați de capul lor
Cât de ușor pluteau în zbor
Fără să credem că iubirea nu ne vrea
Fostele iubiri, simple amintiri
Strânse-ntr-un album
Mă-soțesc și-acum prin lume
Dar pustiu ar fi daca într-o zi
Fără iubire lângă tine m-aș trezi.
Nici nu mai știu pe unde ești
Cum te-ai numit cum te numești
Si pentru cine mai suspini în așteptare
Sunt pline viețile de spini
Si-ai scăpătat printre lumini
Deși pe nimeni n-am iubit așa de tare.
Au fost odată două stări
Care-nalțau din joacă scări
Să dea o fugă peste zări până la soare
Copii frumoși indrăgostiți
Păream pe veci înlanțuiți
Fără să credem că iubirea nu ne vrea.
3 răspunsuri la “Fostele iubiri, de George Țărnea”
[…] (George Țărnea) […]
[…] George Ţărnea, un poet complex și sensibil. Nicodată împăcat cu destinul, mereu în căutarea adevărurilor absolute. […]
[…] (George Țărnea) […]