Dan Verona. S-a născut într-o zi de 1 iulie…
Pieta
Cum vine toamna, mamă, mi-e sufletul ciudat
Precum un roi de fluturi atins de destrămare
Și mă gândesc la tine sub ceru-ntunecat
Ca la o soră dusă într-un oraș prea mare.
Și-aștept venind din ceață un înnoptat poștaș
Cu-o veste de la tine (doar două-trei cuvinte),
Dar el poate demult e mort în vreun oraș
Pe care nici o hartă nu pare-a-l ține minte.
M-ai învelit cu carne și carnea mult mă doare,
Fuior aprins de raze eram în mâna ta
Și nimeni nu mai știe ca tine alina
Sperând să vii, auzu-i crucificat pe zare.
Și mă cuprinde noaptea și nu mai pot să scriu,
Aud cum dezertează toți sâmburii din mere,
Poate veghezi asupră-mi, deși e prea târziu,
Poate aștepți cuminte o nouă înviere.
Video: Ce s-a descoperit la autopsia creierului lui Eminescu?
Video: Destinul crud al fraților și surorilor lui Mihai Eminescu
Video: Povestea Veronicăi Micle, poeta care s-a stins de dor la 50 de zile de la moartea lui Mihai Eminescu
Video: Cum și-a distrus viața Alexandru Macedonski cu o epigramă în șase versuri
Video: Balada Miorița, capodopera lui Alecsandri? Cea mai mare controversă din literatura română
Spre-a fi mai norocoși aș vrea-ntr-un fel
Să dai ființei mele de la-nceput lumină
Și eu să vând de-a valma tramvaiele pe-un miel
Născut în zori de zi pe o colină.
Cum vine toamna, mamă, mi-e sufletul ciudat,
Dau vulpile năvală-n biserica pustie
Și uit că nu se poate-ntr-un veac prea vinovat
Din moarte să te scot prin poezie.
Eram cândva fuiorul de raze-mpărătesc,
Acum tu-mi ești copilul pierdut în ceață, mamă,
Și ochii tăi deasupra pe ceruri înfloresc
Înlăcrimați în două brândușe mari de toamnă.
(PIETÁ, pietá, s. f. Temă iconografică din repertoriul catolic, inspirată de patimile lui Isus Hristos, ilustrând tema plângerii lui, care o reprezintă pe Maica Domnului ținându-și fiul mort pe genunchi sau în brațe. [Pr.: pie-] – Din ff., it. pietà.)
