Categorii
Lumea scriitorilor

Destinul tragic al poetului Grigore Alexandrescu

Destinul tragic al poetului Grigore Alexandrescu
Grigore Alexandrescu

— Vezi toate poveștile din „Lumea scriitorilor” —

În Comisia Centrală de la Focşani (instituţie legislativă înfiinţată după realizarea Unirii Principatelor Române de la 24 ianuarie 1859), Grigore Alexandrescu s-a împrietenit cu un scriitor local, D. Dăscălescu, prin intermediul căruia (avea pe atunci 50 de ani) a făcut cunoştinţă cu Raluca, fata spătarului Gavril Stamatin, familie de vază în oraş.

Alexandrescu a descris-o ca fiind „o fiinţă oacheşă, nu frumoasă, însă blajină, ascunzând un trup abundent sub largile foi de tafta“. Pe data de 29 mai a anului 1860, în biserica Stamatineşti a avut loc nunta poetului Gr. Alexandrescu cu Raluca Stamatin, naş fiind Ştefan Golescu, preşedintele Comisiei Centrale.

La scurt timp însă după eveniment, au început primele semne de alienare mintală, care îl vor devasta periodic, până la sfârşitul vieţii, 25 de ani mai târziu. “La nici patru zile de la nuntă se dezlănţuie teribila dramă, de pe urma căreia, cum scrie George Călinescu, poetul avea să se clatine «un sfert de veac între eroare şi luciditate, sau cel puţin între demnitate şi un sentiment atroce de umilinţă şi ruşine»”.

Unele versiuni spun că vinovată de boala poetului se face o tânără pe nume Mariţa Berlescu, fiică de boieri din Bucureşti, pe care poetul o părăsite pentru Raluca Stamatin. Aceasta, în semn de răzbunare, i-ar fi trimis o scrisoare şi un borcan de dulceaţă, se pare otrăvit, din care Grigore Alexandrescu a gustat, declanşându-i-se astfel boala.

Grigore Alexandrescu murit sărac, la Bucureşti, în anul 1885, în casa fiicei sale. Iar despre nepăsarea autorităţilor şi semenilor Vasile Alecsandri a scris următoarele: „Moartea bietului Alexandrescu nu m-a mâhnit atât de mult (căci el era mort de mai mulţi ani), cât m-a mâhnit nepăsarea generaţiei actuale în privirea lui şi uitarea în care căzuse renumele lui, odinioară strălucit”. 

— Vezi toate poveștile din „Lumea scriitorilor” —


Povești, basme și povestiri pentru copiiCele mai frumoase poezii de iarnă
Cele mai frumoase poezii de toamnă
Etimologie, origine, sens. 104 expresii și cuvinte explicate pe înțelesul tuturor (cu… umor)
Lumea scriitorilor. Povești, drame, iubiri, trădări în literatura română și nu numai

Poezie română clasică

Mihai
Eminescu
George
Coșbuc
Lucian
Blaga
George
Topîrceanu
Octavian
Goga
George
Bacovia
Tudor
Arghezi
Vasile
Alecsandri
Alexandru
Macedonski
Ion Luca
Caragiale
Cincinat
Pavelescu
Alexandru A. Philippide
Nichita
Stănescu
Ion
Minulescu
Marin
Sorescu
Magda
Isanos
Nicolae
Labiș
Anton
Pann
Adrian
Păunescu
Geo
Dumitrescu
Grigore
Vieru
Ion
Barbu
Otilia
Cazimir
Păstorel
Teodoreanu
Ion
Pillat
Alexandru
Vlahuță
Ștefan
Augustin Doinaș
Ana
Blandiana
Camil
Petrescu
Dimitrie
Bolintineanu
Proverbe romanesti explicatepoezii-de-andrei-pospai
Proverbe românești explicatePoezii de Andrei Pospai
Cele mai frumoase poezii
pentru copii
Cele mai frumoase poezii dedicate mamei