
Ştefan Petică, din volumul „Opere” (1938). Un poem simbolist, cu accente impresioniste.
Poetul renunță la „contururile” clare ale realității, aruncând totul într-o obscuritate seducătoare. Este o atmosferă de vrajă, de mister, de sunet sublim, care poate fi deslușită doar la flacăra caldă a metaforelor.
În acest joc al luminii, formele se materializează – „Arcuşurile albe”, „degetele fine, în umbră, sclipitoare” – numai pentru a se „topi” în simboluri tainice.
„Viorile tăcură”, căci voluptatea „murise”, lăsând locul melancoliei. Tristețea unei iubiri stinse era, pentru simboliști, un prilej de a „ciupi” cele mai ascunse coarde ale sufletului.
La final, comparația dintre viori și „fecioarele-mpovărate de-a viselor tortură” aruncă totul într-un erotism pe cât de incert, pe atât de râvnit, prin emoțiile pe care le transmite.
Video: Ce s-a descoperit la autopsia creierului lui Eminescu?
Video: Destinul crud al fraților și surorilor lui Mihai Eminescu
Video: Povestea Veronicăi Micle, poeta care s-a stins de dor la 50 de zile de la moartea lui Mihai Eminescu
Video: Cum și-a distrus viața Alexandru Macedonski cu o epigramă în șase versuri
Video: Balada Miorița, capodopera lui Alecsandri? Cea mai mare controversă din literatura română
Când viorile tăcură
Viorile tăcură. O, nota cea din urmă
Ce plânge răzleţită pe strunele-nvechite
Şi-n noaptea solitară, o, cântul ce se curmă,
Pe visurile stinse din suflete-ostenite.
Arcuşurile albe în noaptea solitară
Stătură: triste paseri cu aripile întinse
Păreau c-aşteaptă semne şi strunele vibrară.
Ah, strunele, ce tremur de viaţă le cuprinse!
Şi degetele fine, în umbră, sclipitoare,
Păreau ca nişte clape de fildeş, ridicate
Pe flaute de aur în seri de evocare
A imnurilor triste din templele uitate.
Murise însă cântul de veche voluptate,
Şi triste şi stinghere viorile părură,
În noaptea-ntunecată de grea singurătate,
Fecioare-mpovărate de-a viselor tortură.
2 răspunsuri la “Când viorile tăcură (I), de Ştefan Petică”
[…] (Ștefan Petică) […]
[…] a mea, cu lacrimi perfide…Îmi place Gazeta literară foarte mult.Un poet cu ochii albaștri… Ștefan Petică…Vino și tu, muză a ultimelor mele litanii… Vino, muză, steamuncitoare, bine ai venit!…Ce […]