Categorii
Una pe zi

Vă prezentăm un jurnalist de excepție. Prințul reportajelor românești: Filip Brunea Fox

Filip Brunea Fox

Filip Brunea Fox (n.18 sau 31 ianuarie 1898 la Roman – d. 12 iunie 1977, București) a fost pseudonimul literar al lui Filip Brauner, reporter și traducător român, evreu de origine, unul din cei mai cunoscuți reporteri interbelici care, alături de Geo Bogza, a pus bazele reportajului literar românesc

A stat 5 zile printre leproşii de la leprozeria din Lărgeanca.

Leprosul nu trebuie să iasă fără glugă neagră;
Nu se va duce la moară sau la brutărie;
Nu-şi va spăla nici mâinile, nici straiele la fântână;
Nu se va înfăţişa nici la serbări, nici la biserică;
Nu va cuvânta în bătaia vântului;
Nu va rătăci seara pe drumul bătut;
Din poruncă regală. Amin!
(Vechi edict francez)

Câteva fragmente din reportaj:

„În spatele meu o mişcare. Mă întorc brusc: un băietan cu o căpăţână voluminoasă şi o biciuşcă după gît, se dă înapoi speriat.
Cât am stat fără să ne vorbim, privindu-ne? Cine a fost mai îngrozit, eu care aveam înaintea mea pe înfiorătorii stigmatizaţi, ei care contemplau un teafăr?
Aveau cu toţii aceeaşi mască sleită: pomeţii umflaţi, nasul redus la un buric de carne, ochii mici, injectaţi, fără gene, fără sprîncene.
Un băiat de vreo 15 ani, exhiba o faţă terifiantă, roşie şi numai bube lustruite, ca o farfurie cu zmeură. Acest chip, numai umflături, era parcelat de zeci de ori, de brazde adânci, ca şi cum ar fi fost săpate cu briceagul.
Dinspre lazarete îşi făcură apariţia patru femei. Una din ele e tînără de tot. Aceeaşi mască. Deasupra gurii şi pe o bună parte a feţei, albesc pete văroase, semnele cronice ale leprei.
Două din ele, peste gîtul tumefiat de bube aspre şi reliefate, ca tot atâtea pojghiţe de cărămidă, poartă, cochet, mărgele.
Le-am salutat. Femeile au mulţumit cu un zâmbet. Doamne, acestă dilatare a gurii, ce efecte monstruoase poate scoate!
Dar de ce ţin toţi mâinile la piept, ascunse?
Un bătrân îmi dezvăluie secretul. Îmi arată mîinile. Am crezut că ţine pumnii strînşi. M-am înşelat.
Le lipsesc degetele. Le-au căzut spontan, fără durere, desprinse de lepră, ca nişte fructe putrede.

Sunt astăzi aici 30 de bărbaţi şi 21 de femei. Stau laolaltă. Femeile mai puţin turbulente decât bărbaţii, deşi suferă de aceeaşi boală, mai puţin neurastenizate de cumplita existenţă, suportă parcă mai uşor povara izolării.
Le-am văzut încă din prima zi, dispuse la zâmbet, pieptănate, cu podoabe de mărgele peste rochii zdrenţuite şi diformităţi crîncene.
Mai puţin vorbăreţe, mai puţin agresive decât tovarăşii lor masculini, îşi petrec vremea cu mizerabila lor gospodărie, gătind, măturând, peticind sau confecţionând din cuverturi încălţăminte pentru colonişti.
Cine ar zice că în acest infern, promiscuitatea poate lua aspecte sexuale, nelipsite de oarecare tandreţe, de un oarecare ataşament sufletesc?
Mi s-au citat cazuri, mi s-au arătat eroi!
Cum să nu îngrozeşti la gîndul că aceste femei sunt din când în când mame? E o fericire pentru ele că aceşti copii nu rezistă mizeriei ereditare şi pier, abia născuţi. Altfel…”


Povești, basme și povestiri pentru copiiCele mai frumoase poezii de iarnă
Cele mai frumoase poezii de toamnă
Etimologie, origine, sens. 104 expresii și cuvinte explicate pe înțelesul tuturor (cu… umor)
Lumea scriitorilor. Povești, drame, iubiri, trădări în literatura română și nu numai

Poezie română clasică

Mihai
Eminescu
George
Coșbuc
Lucian
Blaga
George
Topîrceanu
Octavian
Goga
George
Bacovia
Tudor
Arghezi
Vasile
Alecsandri
Alexandru
Macedonski
Ion Luca
Caragiale
Cincinat
Pavelescu
Alexandru A. Philippide
Nichita
Stănescu
Ion
Minulescu
Marin
Sorescu
Magda
Isanos
Nicolae
Labiș
Anton
Pann
Adrian
Păunescu
Geo
Dumitrescu
Grigore
Vieru
Ion
Barbu
Otilia
Cazimir
Păstorel
Teodoreanu
Ion
Pillat
Alexandru
Vlahuță
Ștefan
Augustin Doinaș
Ana
Blandiana
Camil
Petrescu
Dimitrie
Bolintineanu
Proverbe romanesti explicatepoezii-de-andrei-pospai
Proverbe românești explicatePoezii de Andrei Pospai
Cele mai frumoase poezii
pentru copii
Cele mai frumoase poezii dedicate mamei