EA: Bună ziua! Agenția “Nu ești om de societate/Dacă nu ai like-uri, frate!”?
EL: Da, frate! Bună ziua!
EA: Hi, hi, hi… (alintându-se) Ce voce puternică aveți!
EL (ironic): Da, domișoară, îmi place rugbiul! Mi s-o fi îngroșat vocea de la atâta alergat, cine știe?
EA: Oooo, atunci aveți un mare like de mine!
EL: Domnișoară, eu nu am cont pe prostia aia de Facebook. Să fim serioși… Cum vă pot ajuta?
EA (descumpănită): Păi… Aș dori mai multe aprecieri pe rețelele de socializare, domnule! Aș dori în primul rând să schimb degetul, pentru că în viața de toate zilele mi se arată întotdeauna degetul mijlociu… (arată degetul mijlociu) Mai ales când sunt la volan. M-am săturat! Vreau degetul celălalt, de Facebook. (arată degetul de OK)
EL: Atunci, să vă prezint oferta noastră… Avem 3 pachete de bază. Primul este: “Vreau aprecieri o sută / Că-s timidă și sunt tută”…
EA: Vai, ce versuri frumoase… Cine vi le face?
EL: Eminescu, domnișoară, Eminescu…
EA: Eminescu? Ăla de la “Românii au talent”?
EL (exasperat): Da, domnișoară, acela…
EA: Vedeți cât de cultă sunt? Vai, ce mustăcioară frumoasă areeee… Vai, cum mai vorbește el despre dans… Să treceți acolo, în fișă… Și să știți că îmi mai plac plimbările și lectura…
EL: Ce lecturi preferați?
EA (sigură pe sine): Meniurile! Citesc întotdeauna meniurile cap-coadă!
EL (contrariat): Meniurile?
EA (naivă): Da, domnule! De exemplu, meniul de la McDonald’s… îl știu pe de rost… Să vă recit din el?
EL: Păi e în versuri?
EA: E în versuri albe… Of, prostuț mai ești… Hi, hi, hi… Dar nu contează, tu ai făcut rugby… (aparte) Parcă te văd în grămada aia de bărbați musculoși cum împingi și împingi…
EL: Domnișoară, calmați-vă… Am jucat rugby pe calculator, atâta tot… Să trecem la oile noastre.
EA: La oi? Hi, hi, hi… Să înțeleg că ești un ciobănaș obraznic?
EL: Da, domnișoară, ca în Miorița…
EA: Restaurantul Miorița? Hmm… Am fost acolo… Să știi că nu mi-a plăcut deloc servirea… Dar meniul mi-a plăcut, era scris cu litere mari și avea cuvinte scurte… Le-am reținut I-ME-DIAT!
EL: Atunci, dați-mi voie să vă spun cu bucurie că pachetul “Vreau aprecieri o sută / Că-s timidă și sunt tută” vi se potrivește ca o mănușă!
EA: Credeți?? Întotdeauna mi s-au potrivit mănușile! Sau o spuneți doar așa, să mă simt mai bine?! Știți, sunt un pic răcită…
EL: V-aș minți eu? Aș minți eu o persoană iubitoare de versuri albe?
EA: Bine! Atunci cumpăr… trei pachete “Vreau aprecieri o sută / Că-s timidă și sunt tută”!
EL: Trei?
EA: Da, trei… (calculează pe degete) De trei ori o sută, adică… (izbucnind) TREI MII! Ți-am zis că sunt deșteaptă! Ce credeai?
EL: Poate 300! Ca în Ciobănaș cu 300 de oi…
EA: Ce tot ai, domnule, cu oile… Ți-e foame?
EL: Îmi cam este… Că tot veni vorba, nu îmi recitați și mie un meniu?
EA: Cum să nu? „Un meniu sandviș cu porc, sos de hrean, și-un cartofel / și-o salată Prichindel…” – hehe, ce simpatic e… uite că am făcut și versuri… (plătește și pleacă fredonând cu poftă)
(Raluca Vițu/Andrei Pospai)
