— Vezi toate poveștile din „Lumea scriitorilor” —
„Dac-as sti că prin moartea mea se schimbă măcar un strop din nedreptãtile lumii, sunt gata să mor” (Magda Isanos).
Magda Isanos și Eusebiu Camilar au fost al treilea cuplu nefericit al literaturii române după Mihai Eminescu -Veronica Micle și George Topârceanu-Otilia Cazimir.
Magda Isanos s-a născut de Duminica Tomii, la Socola, în 1916, anul de început al primului război mondial.
Tot într-un an de război mondial s-a înălțat la ceruri: 1944.
Video: Ce s-a descoperit la autopsia creierului lui Eminescu?
Video: Destinul crud al fraților și surorilor lui Mihai Eminescu
Video: Povestea Veronicăi Micle, poeta care s-a stins de dor la 50 de zile de la moartea lui Mihai Eminescu
Video: Cum și-a distrus viața Alexandru Macedonski cu o epigramă în șase versuri
Video: Balada Miorița, capodopera lui Alecsandri? Cea mai mare controversă din literatura română
O boală grea a măcinat-o, din păcate, încă din copilărie: poliomielita. O copilă perfectă, înzestrată cu toate darurile, care promitea să devină egala unei zeițe, a fost doborâtă şi aproape strivită de o boală cruntă.
A rămas cu teamă de fericirile prea mari
„A zăcut mult şi greu, a rămas cu glezna stângă inertă, ca piciorul rupt al unei păpuşi. A purtat, ca un memento, urmele bolii şi a rămas cu teamă de fericirile prea mari, care ar putea să-l supere pe Dumnezeu”, spunea Elisabeta, fiica Magdei Isanos.
Îşi scria poeziile solare noaptea, sub ocrotirea umbrei. Antiteza era perfectă: insomniacă, nocturnă, se situa în contrast cu lumina despre care scria.
A urmat școala primară la Costiujeni, spital unde lucrau părinții ei, în apropiere de Chișinău, iar liceul la Școala eparhială de fete din Chișinău. A studiat la Iași (1934-1938) dreptul și filozofia; licențiată în drept, a profesat scurt timp avocatura la Iași.
„La Universitate, a doua zi, totul e copleşitor… Larma, zidurile prea înalte, îndrăzneala viitorilor colegi. Desigur, i se face curte, chiar dacă nu-i frumoasă, e tânără. Studenții îi fac loc lângă dânşii…”, scria chiar Magda, într-o schiță, despre impactul cu Universitatea din Iași.
După o primă căsătorie, scurtă și destrămată, se pare (cel puțin aceasta e concluzia mea), din motive etnice, devine soția lui Eusebiu Camilar (avea doar 20 de ani). Poet și el, dar deja consacrat. Martor la starea civilă, George Lesnea.
Întâlnirea a fost o revelatie benefică si pentru unul, si pentru altul. Fericiti că soarta îi adusese alături, nici unul nu voia mai mult. Lucrurile s-au complicat mai târziu, când, înstiințată despre planurile lor de căsătorie, mama Magdei a sosit la Iași și a vrut să afle detalii despre viitorul ginere: „cine-i”, „de unde-i”, „cu ce se ocupã”, ce studii are”, „din ce trăiește”, ”din ce o să trăiți”…
Se iubeau, si asta le era de-ajuns
Și a constatat cu uimire că, în afară de superlative și declarații de dragoste („Îl iubesc… Cum era sã-l întreb ce studii are?”), Magda nu avea nici un răspuns concret. Se iubeau, și asta le era de-ajuns. Iată câteva rânduri dintr-o scrisoare pe care, ulterior, le-a trimis-o părinților: „Eu sunt foarte fericitã, cred cã nu e exagerat sã spun cã ne iubim în fiecare zi mai mult. Ne-am pus verighetele, ne stau foarte bine, nici largi, nici strâmte… Zeby îmi aduce flori din oras, îmi lustruiește pantofii și nu mă lasă să fac treabă, de parc-as fi o principesã în exil. Câteodată mi-i frică. Atâta fericire poate supăra pe Dumnezeu.”
Și cum să nu fie așa? Imaginați-vă o fetișcană mereu bolnavă, cu glezna stângă inertă și cu toate complexele cauzate de această cumplită traumă! Chiar se temea de fatalitatea unei astfel de fericiri!
În septembrie 1939, Eusebiu Camilar a fost concentrat la Botosani, trimis undeva „pe zonă”, și ulterior pe frontul de răsărit.
Pentru Magda, au fost anii „plânsului pe prispe de lut”: singurătate, tristete, atacurile repetate ale bolii.
„Sunt gata să mor”
Si-a revăzut poeziile si, cu puțin timp înainte de a muri, manuscrisul a fost depus la Editura Fundatiilor Regale. Lucrând împreunã cu sotul ei la drama „Focurile”, a pus în gura unui personaj, următoarea replicã, tâsnitã din inimã: „Dac-as ști că prin moartea mea se schimbă măcar un strop din nedreptățile lumii, sunt gata să mor…”
S-a întâmplat la 17 noiembrie 1944, în casa din strada Popa Nan 49, la Bucuresti. Avea doar 28 de ani! Într-o zi de 17 s-a născut, într-o zi de 17 a murit! Într-un an de război s-a născut, într-un an de război a murit!
Dar moartea ei nu a schimbat nedreptățile lumii și nu a spulberat nici relele care mereu se abat peste bietul nostru pământ.
— Vezi toate poveștile din „Lumea scriitorilor” —
2 răspunsuri la “Magda Isanos și Eusebiu Camilar, un cuplu nefericit al literaturii române”
[…] (Magda Isanos) […]
[…] (Magda Isanos) […]