Categorii
Pentru un zâmbet matinal

Compătimim sau suferim împreună?

Compătimim sau suferim împreună? Termenul compătimire vine din latinescul "com-passus sum", care înseamnă "suferință comună". Nimic n-a mai rămas din sensul inițial.

Rică: Eu, dacă compătimește și madam Zița la suferința mea…
Jupân Dumitrache: Mai e vorbă! Cum să nu compătimească? Zițo, nene, ia vino-ncoa. (Zița vine rușinoasă.) Ei! Nu-ți mai fie rușine: ale tinereții valuri… Vrei?
Zița: Eu fac ce vrei dumneata; îmi ești ca și un frate mai mare.
Jupân Dumitrache: Ei! Să vă fie de bine, si ceasul al bun să-l dea Pronia. (încet Ziții.) Să-ți cinstești bărbatul: ăsta e om, nu glumă; ți-ai găsit norocul.

Termenul compătimire vine din latinescul „com-passus sum”, care înseamnă „suferință comună”. Nimic n-a mai rămas din sensul inițial. Astăzi, a compătimi înseamnă a-ți fi milă de cineva care a ajuns într-o situație limită și nicidecum de a-i împărtăși necazul sau durerea. Uite-așa ne depărtăm, nu doar prin comportament, ci și lingvistic vorbind de semenii noștri.
Cele mai multe schimbări s-au petrecut tocmai cu substantivul de origine greacă, însemnînd la origine „participare la suferinţa altuia“ şi preluat de latină – în forma sympathia – cu sensul principal „acord, afinitate între lucruri şi persoane“.

Cuvîntul a fost preluat de multe limbi moderne, în care, prin accentuarea unor trăsături, s-au produs diferenţe semantice.
În secolul al XIX-lea, compătimirea părea să preia sensurile pozitive ale simpatiei, mai ales în contexte amoroase. În vremea noastră, mai ales în contexte diplomatice, simpatia apare cu sensurile şi în contextele negative ale compătimirii. Distanţa nu e foarte mare, dar poate deveni în unele cazuri esenţială, riscînd să producă efecte comice, ca în teatrul lui Caragiale.


Povești, basme și povestiri pentru copiiCele mai frumoase poezii de iarnă
Cele mai frumoase poezii de toamnă
Etimologie, origine, sens. 104 expresii și cuvinte explicate pe înțelesul tuturor (cu… umor)
Lumea scriitorilor. Povești, drame, iubiri, trădări în literatura română și nu numai

Poezie română clasică

Mihai
Eminescu
George
Coșbuc
Lucian
Blaga
George
Topîrceanu
Octavian
Goga
George
Bacovia
Tudor
Arghezi
Vasile
Alecsandri
Alexandru
Macedonski
Ion Luca
Caragiale
Cincinat
Pavelescu
Alexandru A. Philippide
Nichita
Stănescu
Ion
Minulescu
Marin
Sorescu
Magda
Isanos
Nicolae
Labiș
Anton
Pann
Adrian
Păunescu
Geo
Dumitrescu
Grigore
Vieru
Ion
Barbu
Otilia
Cazimir
Păstorel
Teodoreanu
Ion
Pillat
Alexandru
Vlahuță
Ștefan
Augustin Doinaș
Ana
Blandiana
Camil
Petrescu
Dimitrie
Bolintineanu
Proverbe romanesti explicatepoezii-de-andrei-pospai
Proverbe românești explicatePoezii de Andrei Pospai
Cele mai frumoase poezii
pentru copii
Cele mai frumoase poezii dedicate mamei